Tag Archives: viata

Pământul a ascultat

Un raport despre Ceremonia de Inaugurare a Pământului Stupei din București – Garden of Maitreya, 14 iunie 2026

În ziua de 14 iunie 2026, sub un cer minunat de iunie, pământul Bucureștiului a primit ceva ce nu mai îmbrățișase niciodată: începutul unei Stupe.

Condusă cu o blândețe și o răbdare minunate de către Geshe Thubten Sherab, Ceremonia de Inaugurare a terenului pe care se va construi Stupa noastre s-a desfășurat în pace și cu deplin succes. Pentru cei prezenți, a fost o ocazie unică… momentul în care un proiect purtat în suflet atâta amar de vreme… a fost așezat, în sfârșit, în pământul de sub picioarele noastre.

Ce este o Ceremonie de Inaugurare a Pământului?

În tradiția buddhistă, începerea construcției unui obiect sacru nu este, pur și simplu, un moment important al unui proiect. Este o secvență ritualică completă; este un act de devoțiune. Înainte de a mișca o singură piatră, pământul însuși trebuie… consultat.

Tărâmul pe care îl locuim nu este pustiu. Conform înțelegerii buddhiste, fiecare loc este sălaș pentru ființe nevăzute de ochii obișnuiți: nāga, protectori ai pământului, spirite locale al căror tărâm se întretaie cu al nostru. A tulbura pământul înseamnă a acționa din ignoranță; a o face cu ceremonie potrivită înseamnă a invita armonia, a așeza o temelie bună chiar din primul moment al proiectului.

Ceremonia de Inaugurare a Pământului există, astfel, pentru a îndeplini trei lucruri: a cere permisiunea celor care sălășluiesc în pământ; a purifica și a binecuvânta locul, și a stabili fundația spirituală pe care se va înălța Stupa. Totul trebuie făcut cu grijă, pentru că semințele plantate în acele ore reverberează prin întreaga viață a obiectului sacru.

Ceremoniile

Ceremoniile s-au deschis cu ofrande puse înaintea plăcii lui Guru Rinpoche – Padmasambhava, marele maestru care a adus Vajrayāna din India în Tibet și ale cărui instrucțiuni privind construirea obiectelor sacre rămân autoritate până în ziua de azi. Guru Rinpoche a fost cel care a dat indicațiileprecise pentru vasele de comori, care a învățat metodele de îmbunare a ființelor pământului, care a expus beneficiile nemăsurate ale ridicării stupelor pentru folosul tuturor ființelor sensibile. Prezența sa, invocată la pragul acestei lucrări, a fost deopotrivă o binecuvântare și o aducere aminte a tradiției în care se înscrie ceremonia. Și pentru mine, prezența sa are o semnificație personală profundă.

Un gektor; torme rituale făcute din tsampa și unt, modelate după specificații precise; acestea au fost oferite ca parte a ceremoniei de îndepărtare a obstacolelor.

Ritualul gektor este străvechi și profund semnificativ: este oferit forțelor perturbatoare, influențelor nefaste și ființelor care altfel ar putea interfera cu puritatea lucrării, rugându-le să se retragă, sau să accepte ofranda și să își retragă opoziția. Este un act de generozitate chiar și față de forțele adverse; obstacolele nu sunt… izgonite, ci abordate; ființele nu sunt… expulzate, ci primesc ceva în schimbul cooperării lor. Pacificate.

Spiritele locale: protectorii pământului și stăpânii acestui colț anume al Bucureștiului; ele sunt ființele al căror tărâm îl pătrundem de fiecare dată când săpăm pământul; permisiunea lor nu este… presupusă, ci trebuie cerută cu respect. Această parte a ceremoniei este,conform tradiției FPMT, esențială pentru succesul și auspiciozitatea întregului demers.

Un proiect început fără această recunoaștere riscă obstacole la fiecare pas următor; un proiect început cu aceste ofrande… intră în lume cu cooperarea lumii nevăzute, nu cu rezistența ei.

Un set separat de ofrande a fost dedicat nāgașilo – ființele apei, ale pământului și ale tărâmurilor subterane, care au o influență deosebită asupra echilibrului mediului, sănătății și fertilității pământului. Nāgașii sunt sensibili și trebuie doar rar tulburați; sunt, deopotrivă, capabili de o binecuvântare extraordinară atunci când sunt cinstiți cum se cuvine.

În cosmologia buddhistă tibetană, împăcarea nāgașilor nu este periferică unui proiect de construcție; este centrală acestuia, mai cu seamă atunci când pământul va fi deschis și un obiect permanent va fi așezat în el. Ofranda către nāga la Consacrarea Pământului a fost un act de recunoaștere: știm că sunteți aici; venim cu respect; ceea ce construim, construim și pentru folosul vostru.

Unul dintre cele mai importante acte rituale ale ceremoniei a fost stabilirea formală a locului exact în care vasul nāga va fi îngropat sub fundația Stupei.

Vasul de comori este o tradiție care se trage direct din instrucțiunile terma ale lui Guru Rinpoche. Un vas pregătit și consacrat conform acestor instrucțiuni, umplut cu substanțe sacre; cristale ce susțin esența vitală a tărâmului Nāga, medicamente prețioase, mantre și materiale consacrate; este îngropat în inima fundației, nu doar ca ofrandă, ci ca obiect viu de binecuvântare continuă. Așezat în pământ, el își răspândește efectele în exterior și în profunzime, armonizând mediul, pacificând dezechilibrele și stabilind relația stupei cu tărâmul de dedesubt. Ne-a fost oferit din Nepal; suntem profund recunoscători binefăcătorului care a dorit să rămână anonim.

Prin marcarea și stabilirea formală a acestui loc în timpul Consacrării Pământului, ceremonia a recunoscut ceva important: stupa nu începe la nivelul solului. Ea începe sub pământ, în întuneric, cu o ofrandă către cei a căror lume nu o vom vedea niciodată.

Prezența lui Geshe Thubten Sherab

Toate acestea au fost conduse de Geshe Thubten Sherab, a cărui prezență a făcut posibilă ceremonia în sensul ei deplin. În tradiția buddhistă tibetană, un proiect de Stupa necesită implicarea și îndrumarea unui învățător calificat; ritualurile de consacrare și binecuvântare a locului nu pot fi îndeplinite fără autoritatea spirituală și transmisia pe care le poartă un Lama realizat. Geshe-la a condus fiecare element al ceremoniei cu căldură și precizie, asigurându-se că fiecare act a fost îndeplinit… exact așa cum trebuie.

Bunătatea sa a fost ea însăși o învățătură: așa se face lucrarea Dharmei; cu grijă, cu generozitate… fără grabă.

Ce urmează

Ceremonia de Consacrare s-a încheiat. Pământul a fost întrebat; permisiunea a fost dată; lumii nevăzute i-a fost oferit ce i se datora. Locul vasului Nāga este stabilit. Semințele Meritului nemăsurat au fost plantate.

Ce urmează este asamblarea tuturor părților; munca lentă, răbdătoare și plină de bucurie de a construi o stupă pentru orașul București – prima stupă FPMT care se va înălța vreodată în capitala României. Corpul Stupei, deja turnat la Mănăstirea Nalanda de către neprețuitul nostru Profesor, Ven. Tenzin Gendun, a fost deja umplut cu imagini sacre, mantre și relicve conform indicațiilor precise ale lui Lama Zopa Rinpoche, și a fost consacrat; așteaptă să fie expediat, dar și-a început deja lucrarea; lucrarea pe care orice Stupă o îndeplinește prin simplul fapt de a exista: plantând semințele eliberării în mințile tuturor celor care o privesc, o circumambulează, se gândesc la ea, sau pur și simplu trec pe lângă ea.

Așa a învățat Padmasambhava: Toți cei care depun efort cu trupul, cuvântul și mintea lor pentru Stupă vor avea fiecare binecuvântare a trupului, cuvântului și minții sacre a buddhașilor intrând în trupul, cuvântul și mintea lor.

Pământul a fost spart. Să fie toate auspicioase. 🙏

Cu profundă recunoștință față de Geshe Thubten Sherab, față de toți cei care au participat la cele două zile de ceremonie, și față de toți cei a căror generozitate și aspirație fac posibil acest proiect, semnează:

V. A. Sonam Drölma

Garden of Maitreyaa, București

2025: Anul nostru în câteva rânduri

Comunitatea FPMT România

La sfârșit de an… rememorări și bucurie! Anul care se încheie a reprezentat pentru comunitatea FPMT România o perioadă de continuitate și aprofundare, înscrisă în activitatea mai amplă a FPMT la nivel internațional. Privind retrospectiv, 2025 a fost un an de consolidare a modului în care practica buddhistă Mahayana este transmisă și susținută în context local, ținând cont și de particularitățile culturale ale țării noastre.

Activitatea comunității FPMT România s-a desfășurat sub semnul unei atenții constante față de sensul profund al practicii. Ce a însemnat acest lucru? Ne-am concentrat asupra transmiterii corecte a învățăturilor, într-un cadru stabil, coerent și fidel tradiției, sub îndrumarea nobililor noștri profesori. În acest sens, anul a fost marcat de o muncă discretă, dar consecventă, orientată spre așezarea unui mod de lucru matur.

Practica: proces și cadru de continuitate

Un element central al activității comunității a fost susținerea practicii ca proces de durată, nu ca succesiune de momente izolate. Evenimentele organizate, fie că a fost vorba despre întâlniri regulate, sesiuni de practică ghidată online și onsite sau ceremonii – au fost integrate într-o viziune mai largă, aprofundată.

Ceremonia de Refugiu a constituit, și în acest an, un moment de bucurie, pentru care îi suntem datori cu cele mai calde mulțumiri Venerabilului Tenzin Gendun. Refugiul a fost abordat ca un angajament profund, care cere timp, reflecție și o înțelegere clară a implicațiilor sale, nu ca un pas formal sau simbolic. Cu această ocazie, am primit în comunitatea noastră prieteni noi, entuziaști și dedicați practicii.

De asemenea, pentru Împuternicirile Vajrayana îi suntem etern recunoscători domniei-sale Geshe Jampa Gelek. Modul în care aceste evenimente au fost pregătite și prezentate a reflectat o preocupare constantă pentru discernământ. De asemenea, momente de desăvârșită bucurie au avut loc în prezența lui Geshe Sherab, nobil Maestru căruia îi transmitem întreaga noastră dragoste.

Întâlnirile de practică și sesiunile recurente au oferit un cadru stabil pentru cultivarea continuității. Ele au fost gândite ca spații de revenire, în care practica poate fi reluată, ajustată și integrată treptat în viața de zi cu zi. Accentul nu a fost pus pe intensitate sau performanță, ci pe regularitate și claritate; pentru acestea,îi transmitem entuziaste mulțumiri Venerabilei Thubten Dechen.

Nu în ultimul rând, integrarea practicii în cadrul natural a fost realizată constant, în ceremoniile de eliberare a ființelor, în rugăciunile și ofranda mandalei realizate în pădure și în cimitire, în meditațiile asupra impermanenței realizată în retrageri, pe munte și pe malul mării.

Nu în ultimul rând, pentru clarificările Lamrim în context contemporan și sprijinul necondiționat (dar constant) acordat țării noastre încă de acum mulți ani, îi mulțumim lui Lotsawa Thubten Sherab, care s-a alăturat recent comunității profesorilor acreditați FPMT, și căruia îi transmitem întreaga noastră recunoștință pentru sfaturi, logistică și acompaniament.

Evenimente: spații de reflecție, nu de consum spiritual

Un aspect definitoriu al modului de lucru a fost felul în care evenimentele au fost concepute: nu ca experiențe de consum spiritual, ci ca spații de reflecție și maturizare. Fiecare întâlnire a fost plasată într-un context explicativ mai larg, care a invitat participanții să își examineze motivația, așteptările și modul în care se raportează la practică.

Această abordare a fost vizibilă inclusiv în modul în care au fost formulate invitațiile la participare. Ele nu au mizat pe promisiuni sau rezultate rapide, ci pe o prezentare onestă a practicii ca drum gradual, care cere răbdare și angajament. În acest sens, comunitatea a ales să cultive o relație matură cu cei care se apropie de Dharma, bazată pe claritate și realism.

Studiu și clarificare doctrinară

Dimensiunea de studiu a rămas un pilon important al activității comunității. Pe parcursul anului, au fost abordate teme fundamentale ale căii buddhiste, cu accent pe înțelegerea corectă a angajamentelor și pe relația dintre învățătură și viața concretă.

Textele și explicațiile propuse au tratat subiecte precum sensul jurămintelor, responsabilitatea practicantului, rolul intenției și modul în care acțiunile zilnice reflectă sau contrazic aspirațiile spirituale. Aceste teme au fost prezentate nu ca exerciții teoretice, ci ca instrumente de lucru interior, menite să sprijine o practică autentică și coerentă. Abordarea a fost una echilibrată, care a evitat atât simplificarea excesivă, cât și limbajul înalt filosofic. Transcrierile învățăturilor, tezaurizate cu grijă, sunt martore ale acestei abordări. Studiul a fost conceput ca un sprijin pentru practică, nu ca un scop în sine, iar reflecția doctrinară a fost constant conectată la experiența concretă a vieții cotidiene.

Integrarea într-o activitate globală

Activitatea comunității FPMT România s-a desfășurat permanent în dialog cu activitatea globală a FPMT, din care face parte organic. Referințele la profesorii și maeștrii noștri preaînalți – Lama Tsongkhapa, Lama Zopa Rinpoche, Lama Yeshe, la texte clasice (Lamrim, Shantideva, Samantabhadra, Lama Tsongkhapa, Nagarjuna) și la programe dezvoltate la nivel internațional au menținut o legătură vie cu linia de transmitere și cu viziunea mai largă a organizației.

Această integrare a permis ca activitatea locală să fie susținută de un cadru mai amplu, în care experiența comunității din România se înscrie într-un efort colectiv de păstrare și transmitere a Dharmei, pe modelul Lama Yeshe Wisdom Archive, care ne inspiră zi de zi. În acest fel, practica locală nu a fost izolată, ci conectată la o rețea globală care oferă continuitate, resurse și orientare. Am fost deosebit de încântați să partajăm linkurile de conexiune la evenimentele noastre online cu alți colegi din spațiul european și, la rândul nostru, să fim invitați să participăm la sesiunile acestora.

Stupa

Un moment definitoriu al acestui an a fost finalizarea construcției Kadampa Stupa din satul Tranișu, județul Cluj, proiect început cu dedicare și susținut de comunitate, în spiritul îndrumărilor primite de la Lama Zopa Rinpoche însuși. Stupa, un monument sacru al tradiției buddhiste, a fost ridicată cu participarea activă a numeroși donatori și voluntari care au contribuit la planificare, pregătirea materialelor sacre (inclusiv tsa-tsa și mantre), logistică și execuție în natură.

Această lucrare nu a fost doar un proiect arhitectural; a constituit o ocazie de aplicare a principiilor Dharma într-un proiect colectiv. Construirea stupelor conform modelului Kadampa (ales pentru că ne este mai accesibil din punct de vedere logistic) presupune respectarea proporțiilor și simbolismului tradițional, dar și (sau poate… mai ales) o dedicare interioară a fiecărei persoane implicate: de la rolul arhitectural și voluntariatul fizic, până la pregătirea practică a simbolurilor sacre.

În luna iunie a acestui an, lucrările finalizate au fost binecuvântate sub supravegherea Venerabilului Tenzin Gendun, marcând astfel un eveniment deosebit de semnificativ pentru comunitatea locală și pentru scena buddhistă din România. Acest proiect îmbogățește peisajul spiritual local și, totodată, se înscrie și în viziunea mai largă a lui Lama Zopa Rinpoche, ce propune (printre numeroase alte puncte) construirea de obiecte sacre în locuri unde astfel de oportunități ar fi rare sau inexistente, cu scopul de a oferi ființelor șansa de a se întâlni cu Dharma.

La stupa ne-am întâlnit și cunoscut mulți dintre noi, alăturându-ni-se și colega Maria Kruming din partea echipei centrale FPMT – o întâlnire cu bucurie și multe realizări și planuri de viitor.

Pornind de aici, un proiect similar a fost elaborat și va fi executat anul viitor în București. Dar… no spoilers!

Închinare

Încheiem acest an de activitate dedicând meritul tuturor eforturilor, întâlnirilor, studiului și practicii cultivate împreună. Fie ca orice intenție bună, orice pas făcut cu claritate și răbdare, orice moment de reflecție și muncă comună să devină cauză pentru binele durabil al tuturor ființelor.

Fie ca meritul acumulat prin activitatea comunității FPMT România să contribuie la clarificarea minții, la diminuarea suferinței și la nașterea compasiunii autentice în viața celor care participă direct, dar și dincolo de granițele vizibile ale acestei comunități. Fie ca obiectele sacre, studiul, practica și întâlnirile noastre să devină condiții favorabile pentru pace interioară și înțelepciune, acolo unde ele sunt cel mai mult necesare.

Dedicăm întregul merit continuității Dharmei, longevității profesorilor autentici, stabilității comunităților de practică și maturizării fiecărui parcurs individual. Fie ca toate cauzele create să rodească la timpul potrivit și să sprijine apariția unor condiții în care mintea să se poată elibera de confuzie, frică și atașament.

Prin această dedicație, închidem simbolic un an de activitate și deschidem următorul cu aceeași intenție: de a merge mai departe cu modestie, consecvență și încredere în puterea transformatoare a practicii, pentru beneficiul tuturor ființelor, fără excepție.

Semnează:

Veronica Anghelescu Sonam Drölma

În numele grupurilor de studiu:

Garden of Maitreya – București – coordonator, V.A. Sonam Drölma

White Mahakala – Cluj Napoca – coordonator, Marius Kalden Micu

White Tara – Pitești – coordonator Alexandra Grigorescu Thubten Saldron

Ganden Ngamchoe: Laudă lui Lama Tsongkhapa!

Ganden Ngamchoe, denumită literal „Ofranda de la Ganden din cea de-a douăzeci și cincea zi” și cunoscută, de asemenea, ca Ziua lui Lama Tsongkhapa, este o sărbătoare de o profundă semnificație spirituală în tradiția tibetană. Această zi comemorează aniversarea parinirvanei lui Lama Tsongkhapa, marele reformator, savant și fondator al școlii Gelug, a cărui viață și învățătură au avut un impact durabil asupra budismului tibetan.

Ganden Ngamchoe este celebrată în mod tradițional în a douăzeci și cincea zi a celei de-a zecea luni din calendarul tibetan. În acest an, Ziua lui Lama Tsongkhapa cade pe data de 14 decembrie 2025. Cu acest prilej, practicanții aduc ofrande de lumină, în special sub forma numeroaselor lumânări sau candele aprinse, simbolizând înțelepciunea care risipește întunericul ignoranței, exact așa cum învățătura lui Lama Tsongkhapa a luminat calea către o înțelegere corectă a vacuității și a originii dependente.

Lama Zopa Rinpoche a încurajat centrele, proiectele și serviciile FPMT (Foundation for the Preservation of the Mahayana Tradition) să se implice activ într-o varietate de practici cu ocazia Ganden Ngamchoe, cu scopul de a celebra această zi sacră și de a acumula merit. Aceste practici pot include rugăciuni, recitări, ofrande, meditații și reflecții dedicate învățăturilor lui Lama Tsongkhapa și idealului bodhisattva.

Desigur, studenții și practicanții individuali sunt, la rândul lor, mai mult decât încurajați să participe la aceste practici în mod personal, fiecare în funcție de posibilitățile, timpul și circumstanțele proprii. Lama Zopa Rinpoche a subliniat că valoarea practicii nu constă în cantitate sau complexitate, ci în motivația sinceră și în angajamentul interior. În acest sens, el a oferit îndrumări și sugestii pentru practici adaptabile, care pot fi realizate în acord cu capacitatea fiecăruia, astfel încât oricine să poată transforma această zi într-o oportunitate autentică de cultivare a virtuții și de aprofundare a legăturii cu învățătura Dharma.

În această zi, comunitatea noastră prezintă cu dragoste ofranda traducerii acestui nobil text în limba română: Praise to Dependent Arising de Lama Tsongkhapa. Traducerea a fost efectuată de Veronica Anghelescu Drölma după versiunea în limba engleză elaborată de Geshe Thupten Jinpa, cu consultarea originalului tibetan.

Click pe link-ul de mai jos pentru a accesa textul complet: